Tacutii

2012

Murat Yıldırım: „Cred că femeilor le place un erou ca Savaş, fiindcă el este familiarizat cu tradiţia şi cu realitatea modernă, respectă femeia şi este un gentlman.” mi-a zis simpaticul Murat. În plus, prin intermediul răspunsurilor lui mi-a explicat ce înseamnă să fii actor într-o ţară care doreşte să obţină o poziţie internaţională importantă.

Murat Yıldırım - Acest serial este o adaptare a romanului ," Sleepers "de Lorenzo Carcaterra, ca şi filmul cu acelaşi nume.
Nu există nici un motiv pentru a comenta sau a critica acest lucru.
După primul episod, am demonstrat că am luat-o pe o cale uşor diferită.
Un film de 90 minute nu poate fi acelaşi cu un serial .
Scenaristul nostru Bulut Pinar , care este cunoscut pentru activitatea sa din serialul "Ezel" este un scriitor de succes.

Povestea după cum ai menţionat este foarte impresionantă. Cum te pregăteşti pentru rolurile tale? Te-ai întâlnit cu un psiholog?
Murat Y : m-am întâlnit cu două psiholoage. Am discutat despre reacţiile copiilor abuzaţi. Unii sunt in faza de negare completă sau nu-şi amintesc, unii se învinovăţesc pe ei înşişi, alţi sunt atât de supăraţi încât vor răzbunare. Acest lucru este, de asemenea, evident, în serial. Acestea sunt descrieri foarte dificile de personaje , dar eu sunt sigur că, dacă ar fi să întrebaţi orice actor ar dori să joace . Este dificil să te concentrezi. Mintea ta se blochează în mod constant gândindu-te la durerea copiilor şi la ceea ce s-a întâmplat cu ei. Empatia este importantă pentru un actor, dar în acest rol încercarea de a fi înţelegător este foarte dureroasă. Nu poţi ajuta, dar te supără. în Anatolia 53 % din copii sunt expuşi violenţei , cu repercusiuni pe viaţă. In timp ce stăm aici, discutăm acest lucru, există posibilitatea ca a un copil să suferă acum. Ştiind acest lucru şi să accepţi acest lucru este foarte dificil. Indiferent de cât vom încerca să prezentăm acest lucru nu există nici o modalitate de a simţi cu adevărat suferinţa.

Cum a fost copilaria ta?
MY- Sunt copilul unui angajat al guvernului . Am fost mereu înconjuraţi de dragoste în casa noastră. Familia mea a făcut tot ce se putea să-mi dea ceea ce am vrut. Am fost un copil fericit. Desigur, am avut câteva momente dificile, dar după ce am văzut acest scenariu, şi înţelegând dificultăţile altor copii am râs de faptul că noi ne plângeam că nu aveam una - alta . Oamenii ar trebui să se gândească mai bine înaine să înceapă să se plângă.

Care este reacţia din afară ?
Murat Y- Pentru mine cel mai important lucru este că suntem pe calea cea dreaptă. În timp ce explicăm abuzul asupra copilului am putea ajunge ca la final să pierdem scopul . Dar avem o direcţie clară. Să explică cât mai clar posibil, fără agitaţie prea multă. De la telespectatori am auzit cât de realistă este de fapt interpretarea /descrierea. Desigur, nu este foarte plăcut. Răspunsurile telespectatorilor , emoţiiile , neputinţa de a vedea, te înfurie .
"În timp ce am luat masa , am discutat de lucrul împreună"

Sunteţi ca fraţii. Cum va-ţi întâlnit?
MY - Este ca şi cum noi am solicitat /chemat acest proiect. În vara trecută am mers împreună în vacanţă .
În timp ce luam masa am spus că ne dorim să existe un scenariu în care am putea juca împreună, ". Apoi, chiar s-a întâmplat. Cred că ne-am dorit foarte mult , dorinţa noastră s-a îndeplinit.

Amândoi sunteţi faimoşi . Unul din "Ezel" interpretând-ul pe Tefo, celălalt din "Asi ca un Don Juan frumos. Cum vă influienţează vieţile voastre de zi cu zi?

Murat Y- La inceput pentru mine era totul foarte nou. Când mergeam intr-un loc şi toată lumea se uita la mine, eram încordat / tensionat. Dar, în general, a fi celebru pentru mine nu înseamnă nimic. Eşti cunoscut pentru ceea ce faci, de fapt, fanilor le place personajul ce îl interpretezi . Cariera mea a fost total neplanificată. Am devenit actor întâmplător, apoi a venit serialul "ASI" serialul a devenit un succes internaţional.. Într-un moment oameni din diferite părţi ale lumii îmi recunoscut numele. Cel mai important lucru este să-ţi faci treaba bine. Aprecierea şi faima urmează.

Impactul telenovelelor turceşti în Turcia este similar cu efectul lor în Orientul Mijlociu;
Murat: Oamenii care iubesc aceast serial, folosesc telenovelele pentru a îşi rezolva cumva problemele cotidiene şi pentru a căpăta curajul de a face sau a nu face ceva. Cred ca eroii din aceste seriale dau un exemplu, la femei., Un exemplu care nu trece prin reţelele socializare. Desigur, mă refer la femeile care nu merg la şcoală, nu au o educaţie solidă, care sunt şomere, care, din păcate, stau acasa mai mult după cum se arată în seriale . Mai mult decât atât, în Turcia una din patru femei e activă profesional, cealelalte sunt casnice.

În Turcia există o concurenţă între voi, concurenţă între starurile din aceste seriale:
Murat: Adevărul este că nu este nicio concurenţă. Poate că există încercări pentru supremaţie mai degrabă decât concurenţă. Suntem prieteni, încercăm să ne facem treaba şi ne cerem drepturile ca şi actori, este foarte dificil să fii actor în Turcia , spre exemplu, nu avem nici un beneficiu economic, atunci când se difuzează un serial de televiziune în alte ţări, pentru că am semnat un contract pentru Turcia. De asemenea, sunt prea multe ore de lucru pentru 90 de minute pe episod. Cu alte cuvinte, faima este frumoasă,în cele din urmă suntem cu toţii în arenă / scenă, în aceeaşi arenă ori de câte ori ne cerem cu toţii drepturile ca şi Actori.

Este uşor pentru cineva să devină actor în Turcia?
Murat: Am început prin a studia ingineria la Universitate, m-am înscris la departamentul de teatru, am început să joc în spectacolele de studenţi şi apoi pentru televiziune şi cinema. La acel moment, performanţele turceşti erau în creştere, nu era loc pentru actorii tineri, au existat mai multe scenarii, o mulţime de bani şi dispunerea mare .. "atunci când vizitez o ţară, întâlnirile cu omologii mei se fac pe baza profilului din serialul turcesc cel mai iubit. ...

În Grecia, sunteţi cunoscut ca Savas, din serialul Ask ve Ceza
Murat: în aceast serial sunt Savas, fiul unei familii puternice ce se confruntă cu tradiţiiile , atunci când tatăl şi fratele său moare trebuie să se căsătorească cu văduva fratelui său. Se poate spune că acest serial aduce şi partea întunecată a Turciei, precum şi multe probleme din familiile turceşti ..

Cu acestea în minte l-am întrebat pe Murat Yıldırım de ce această serie a stârnit un asemenea interes.
Reporter Ebru Ersen TURGUD: Premiera serialui a primit un răspuns copleşitor pe reţelele sociale media... Unii au văzut similitudini cu serialul „Ezel”...
Murat Yıldırım: Senzaţia de asemănare poate exista, la urma-urmei scenaristul este scenaristul serialului „Ezel”, aşa încât acelaşi stil avut aici este evident. În ceea ce priveşte răspunsul telespectatorilor, primul episod a avut exact 22 de zile de filmare,... a fost foarte încurajator să primim un răspuns pozitiv din partea lor.

R: Ai putea explica personajul lui Ecevit pentru cei care n-au avut posibilitatea de a viziona primul episod?
M. Y.: Ecevit a fost un copil care a fost abuzat de către tatăl său... După accidentul care a lăsat un bărbat cu handicap, a fost trimis împreună cu cei trei prieteni la un centru de detenţie pentru minori, unde a fost din nou abuzat. După ce a fost supus la astfel de abuzuri el decide că vrea să devină un om al legii, pentru a-i putea proteja pe cei nevinovaţi. A reuşit să-şi îndeplinească dorinţa şi a devenit avocat. Dar n-a fost niciodată capabil să-şi uite copilăria chinuită.

R: Pregătirea pentru acest personaj s-a zis că aţi fost spus că aţi apelat la ajutorul unui psiholog.
M. Y.: Scenaristul a deţinut documentaţia în această privinţă. Folosindu-ne de aceste informaţii şi noi am consultat un specialist, e adevărat... şi bineînţeles a fost foarte greu. Sper că având toate acestea în minte să fim capabili să le dăm viaţă unor astfel de realităţi.

Prins de către producător şi scenarist.
R: Ni s-a zis că baza acţiunii provine din filmul american „Păcatele tinereţii” [„Sleepers” n.n], este adevărat?
M. Y.: De fapt, este luat mai mult din romanul „Frăţia” / „Brotherhood”. În filmul original baza acţiunii a fost preluată de asemenea din acest roman. Dacă dintr-un roman poate fi făcut un film artistic, atunci şi din acel film poate fi făcut un film serial. Punctul de plecare şi logica acţiunii sunt aceleaşi. Totuşi serialul pe care îl vom realiza îşi va crea şi propria evoluţie.

R: Povestea i-a atras pe telespectatori. Dacă ne-ai putea oferi un mic rezumat spunându-ne în ce direcţie se va desfăşura acţiunea.
M. Y.: A sosit vremea răzbunării! Asta este valabil pentru toate personajele... Bineînţeles că va fi şi o poveste de dragoste; însă povestirea e originală deoarece vor apărea surprize peste surprize. Nu doresc să intru în prea multe detalii şi să stric acele surprize. Dar este un lucru pe care trebuie să-l spun, sunt extrem de mândru că sunt implicat într-un astfel de proiect cinematografic.

R: La ce te-ai gândit când ai citit pentru prima oară scenariul ?
M. Y.: La drept vorbind, am fost „prins” între producător şi scenarist. Stăteau lângă mine de-o parte şi de alta şi vroiau să mă vadă citind scenariul în prezenţa lor. Nu mi-am putut întoarce capul în nicio direcţie de teamă să nu-mi vadă lacrimile... i-am rugat să mă scuze pentru cinci minute, abuzul suferit de copii în centrul de detenţie era greu de îndurat sufleteşte. Asemenea situaţii sunt de-a dreptul inacceptabile; sper din toată inima ca acest film serial să le aducă la lumină.

Scena din baie a fost extrem de grea
R: În cursul primului episod a fost o scenă în care Ecevit stătea pe jos în baie, de el apropiindu-se prietena lui care-l roagă să-i explice cine ce anume i-a făcut... Însă Ecevit retrăieşte acel coşmar în mintea lui şi nu poate vorbi despre aşa ceva. Scena aceasta a fost cea mai discutată de pe Twitter...
M. Y.: În fapt, dacă stai să te gândeşti, acestea nu sunt situaţii despre care cineva să vorbească vreodată, ele rămân în adâncul sufletului. De aceea, psihologic, sunt sentimente greu de îndurat. Şi sunt foarte greu de jucat.

R: Cum de ai putut interpreta scena atât de convingător?
M. Y.: În acel moment m-am concentrat asupra unui eveniment care mă privea pe mine, şi am putut să interpretez scena ca atare. M-am concentrat auspra unui eveniment din viaţa mea, din propria-mi copilărie.

R: Secvenţele promoţionale ale acestui serial au fost sutitrate pe unele canale arabe; ştiai de acest lucru?
M. Y.: Da, acest lucru se întâmplă în lumea arabă la fel ca şi în Balcani. Astea sunt lucruri foarte frumoase [mulţumim, Muri :)) ]. E ceva de care poporul nostru ar trebui să fie mândru. Sunt, de asemenea, din aceste zone, şi unele reacţii de răspuns foarte interesante.

R: Este un fapt interesant, desigur. Am auzit nişte zvonuri că fanii de acolo ar veni să te vadă de ziua ta...
M. Y.: Asta e tare drăguţ, dar nu sunt dintre cei care-şi sărbătoresc zilele de naştere. Bineînţeles, dacă vor veni voi fi copleşit.

Îmi doresc să interpretez rolul unui vagabond într-un film
R: Pe platoul de filmare ai o mulţime de colegi bărbaţi... Cum vă petreceţi timpul pe platou? Cu console Playstation, cu discuţii despre fotbal?
M. Y.: Din moment ce am o consolă acasă, nu mi-o mai aduc şi pe platou. Ştiu că dacă ne apucăm de joc cu ea, suntem prinşi cu totul. N-avem nevoie de asta. Sunt atât de multe lucruri despre care putem discuta. Preferăm să bem ceai şi să stăm de vorbă.

R: Ai vreun proiect de viitor?
M. Y.: Au fost nişte proiecte astă-vară sau pentru ianuarie a.c. Unul a fost cel pentru filmul lui Yılmaz Erdoğan „Bağ Bozumu”, care oricum a fost anulat. La celălalt, din cauza unor situaţii neprevăzute, n-am putut lua parte. Dar sper la încă unul în această vară. Sincer, chiar îmi doresc să interpretez rolul unui vagabond într-un film.

R: Oare din cauză că sălăşluieşte unul în tine, dacă nu te supără că întreb?
M. Y.: Asta nu ştiu, dar dacă mi-ar fi prezentată interpretarea unui astfel de caracter, m-ar interesa.

Au axistat nişte relatări despre faptul că n-au întrerupt difuzarea serialului „Asi” nici chiar pentru Obama
R: A existat o relatare despre care aş dori să te întreb, preşedintele Statelor Unite a dorit să transmită telefonic ceva la postul de televiziune MBC în timpul în care ei difuzau un episod din „Asi”, filmul în care deţineai rolul principal, iar răspunsul la această solicitare a fost: „Este Demir la TV, nu putem întrerupe”
M. Y.: Da, asta este adevărat, dar cred că n-au fost interesaţi de solicitarea preşedintelui din cu totul alte motive.

Da, mi-am lăsat părul să crească, dar nu mă pot obişnui cu el aşa
R: Între timp ţi-ai lăsat părul să crească, parcă
M. Y.: Da, cu scopul unei înfăţişări mai bune, în aceste împrejurări.

R: Te-ai obişnuit cu el aşa?
M. Y.: Nu, nu m-am obişnuit. Nu-mi place să pierd vremea în faţa oglinzii, dar părul ăsta impune o mulţime de lucruri. Nu pot ieşi din casă cu el nepieptănat. Îmi trebuie timp ca să-l îndrept. Nu sunt obişnuit să fac aşa ceva, de aceea e ceva neobişnuit pentru mine.

R: Chiar nu-ţi petreci deloc timpul în faţa oglinzii?
M. Y.: Totdeauna am avut părul scurt ca să nu-mi pierd vremea în faţa oglinzii [canım ;)) tunde-te, că şi noi vrem :))) ]. Foloseam de obicei o maşină de tuns numărul 3, făceam un duş dimineaţa şi plecam de-acasă.